O viata

O viata de om e cusuta intre aripile unei pasari.
I-a inghitit inima, are caldura si bataie.
Si aripile pasarii generaza un rotund luminos de suflet
Vine sulfetul si bate in cusatura de fier ruginit a vietii:
"am venit inapoi, si sunt al tau"
Dar viata isi scoate gherutele prin coastele pasaruicii, doar ca sa
ii dea un ghiont globului de suflet:
"azi nu cumpar nimic.N-am. Am un suflet care e deja cu mine, la caldurica"
Si sufletul luminos se inalta oftand
Iar viata mangaie inima pasaruicii cu ghearele.
Si curge sange
Asa a mai omorat omul inca o randunica

Cum a aparut NU 2

A fost intrebata Lumea
crezi in Dumnezeu?
Si Lumea a urlat "da"
Si asa a aparut NU,
prin gandirea unora

Cautarea de motive

Cautam cuvinte sa le pun intre puncte,
intre linii, sa fac goluri, sa fac gropi in hartie
Cautam cuvinte, dar nu imi placeau
Ce gaseam. Cautam cuvinte, si vocalele
urate le puneam in ciresi, consoanele
surde le agatam in meri, vorbele
goale le zgariam in scoarta.
Asa au aparut copacii efemeri.
Stai un pic, dar nu sunt Dumnezeu, deci

Nu cred sa fi cautat vreodata cuvinte/
Nu am fost nicicand poet/
Cuvintele mele nu au existat in fapt niciodata. Eu...
doar le-am imprumutat. Multumesc, Dictionar
Multumesc, datorita tie am avut unde sa pun cuvintele urate.

Dar lumea a luat cuvintele urate si si le-a insusit.
Si nu a vrut Lumea sa ma creada cand i-am zis de Cuvintele mele.
Lumea si Dictionarul s-au aliat, si mi-au desfiintat creatia si Cautarea:
"Dar, copile, ciresii au samburi!"
Si atunci am tacut. Am tacut pentru ca nu vroiam sa se stie
Ca stiam. Stiam inca de la inceputul lumii ca ciresii au samburi
Dar ii inghitisem intreaga Cautare
Ca sa ii neg. Si asa a aparut NU.

Atunci, mi-a spus Lumea:"Ei, asa Da"